BODRUM

Bodrum este un oras magic, invaluit intr-o atmosfera boema, fiind situat pe coasta egeana, pe o peninsula in apropierea insulei Kos. Este punctul de debut intr-o calatorie de-a lungul coastei: panorame mitologice, arhitectura titpic mediteraneeana, plaje de nisip spectaculoase si mici golfuri stancoase. Cu o ireala viata de noapte, Bodrum-ul este o incantatoare destinatie turistica care satisface exigentele oricarui turist.
Cunoscut in antichitate sub numele de Halikarnas, orasul si-a castigat celebritatea prin faptul ca este locul natal al lui Herodot si totodata gazda a Mausoleului din Halikarnas – una dintre cele sapte minuni ale lumii antice. Pozitia sa alaturi de numeroase civilizatii si evenimente ale istoriei antice l-au transformat intr-un important sit pentru istorici.

Excursii opţionale:

Efes – pentru cine are posibilitatea să facă o excursie pe coasta de sud a Turciei, Efes este, fără îndoială, cel mai atrăgător punct, atât prin ruinele romane, cât şi prin mărturiile existente în jurul său atestând fapte petrecute în primii ani după răstignirea Mântuitorului. Există temple închinate Zeiţei Cybele (zeiţa antoliană a fertilităţii). Sub influenţa ionienilor, Cybele a devenit Artemis, zeiţa vânătorii şi a Lunii, fiindu-i închinat un minunat templu. Când romanii au cucerit oraşul, cetatea Efes a devenit capitala întregii provinci romane. Oraşul ruinelor include una dintre cele şapte minuni ale lumii: tempul Artemisei. Cel mai spectaculos monument al Efesului este Marele Teatru (cu o capacitate de 25.000 de locuri), apoi biblioteca lui Celsius, tempul lui Hadrian şi Fântâna lui Traian.

Casa Sfintei Fecioare Maria – pornind din Efes spre Selciuk, se ajunge la ruinele unei biserici care ar fi fost construită pe locul unei case în care s-au adăpostit Sfânta Fecioară cu sfântul Ioan Evanghelistul, după urcarea la cer a Mântuitorului. Casa Fecioarei Maria este situată pe muntele Privighetorilor, recunoscută oficial de Vatican ca loc de pelerinaj. În 1950, casa a fost restaurată în forma de azi. Construită ca o capelă în formă de cruce, cu cupolă, ea surprinde şi emoţionează prin simplitate. Intrând, privirile se opresc pe o statuie a Sfântei Maria, aşezată pe un mic altar de marmură albă, înconjurată de flori veşnic proaspete şi de lumânări. Numărul pelerinilor creşte mereu, mulţi fiind atraşi şi de cele trei izvoare, despre care se spune ca au proprietăţi mirifice. De asemenea, toţi cei care vin, nu uită să lase pe zidul de lângă izvoare câte un bileţel cu rugăminţi către Sfânta Maria. Te desparţi cu greu de acest loc de linişte şi reculegere şi te opreşti în drumul de întoarcere, în faţa unei statui, mărime.

Cetatea Priene, Miletos - situat foarte aproape de lunca sinuosului râu Meander dar pe un vârf stâncos şi înconjurat de impresionante fortificaţii Priene se mândreşte cu Templul zeiţei Athena, Gimnaziul de sus, Prytaneionul, Bulenterionul, Piaţa alimentară, Casa Sacră, Gimnaziul de jos şi Templul lui Zeus.

Cetatea Milet - este unul din cele mai vechi oraşe ale Ioniei, aflat la nord de Soke şi la 60 km de Kuşadasi. Este, deasemenea, oraşul multor oameni de ştiinţa şi filozofi, ca Thales, Isidor (arhitectul Hagiei Sofia din Istanbul). Alfabetul este cel grecesc bazat pe curentul latin. În secolul X I.Hr. a fost invadat de ionieni. A cunoscut apogeul în secolele VII-VI I.Hr. În 494 Î.Hr. guvernatorul a început Rebeliunea Ioniană împotriva perşilor. Deşi au obţinut victorii la început ei au fost învinşi în cele din urmă. Perşii au demolat oraşul şi i-au trimis pe locuitori în Mesopotamia. Alexandru cel Mare a invadat oraşul şi l-a redezvoltat. În anul 200 Î.Hr. Milet a devenit domeniul micenienilor, fapt dovedit de modelul ceramic din case şi de zidurile oraşului. În timpul Imperiului Roman şi-a câştigat independenţa. În perioada bizantină s-a numit Ania şi din cauza schimbării condiţiilor geografice si-a pierdut importanţa şi a fost abandonat. Cetatea Miletos are monumente care merită să fie văzute: Amfiteatrul (o construcţie romană cu totul deosebită şi destul de bine păstrată), Delphinionul, Gimnaziul, Stadionul, Templul zeiţei Athena, Poarta Sacră, Termele lui Claudiu, Termele Faustinei.

Cappadocia – mica regiune aflată în inima Turciei, dominată de Muntele Argaeus (Ercizes Dagi – 3916 m), este renumită pentru peisajul ei fantastic, misterios, ciudat chiar, săpat de natură în lava vulcanică a muntelui. A fost însă nevoie să se inventeze fotografia pentru ca această regiune să intre în patrimoniul turistic.
Pentru creştini, Cappadocia este regiunea unde au trăit câţiva dintre cei mai importanţi părinţi şi teologi ai Bisericii: Sf. Vasile cel Mare, Sf Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de Nazians.
Izolarea Cappadociei i-a atras aici în primele secole ale erei noastre pe creştinii persecutaţi de romani, iar în secolele X- XV a devenit loc de pustnicie pentru mulţi monahi. Aşa au luat fiinţă primele mânăstiri pentru care Sf. Vasile a scris Reguli mari şi mici pentru monahi care se respectă cu stricteţe şi astăzi în toate mânăstirile ortodoxe din lume.
În prezent se estimează în Cappadocia peste 3.000 de biserici săpate în piatră, dintre care cele mai cunoscute sunt cele de la Goreme, Zelve, Ihlara.
Un pelerinaj în Cappadocia înfioară inima oricărui creştin, căci numai ajuns în acest pustiu de piatră poţi avea imaginea vieţii ascetice a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Rugăciunea lor se simte încă în locurile care astăzi au devenit muzee cu taxă de intrare, agenţi de pază şi ghizi musulmani autorizaţi de instituţiile turce abilitate.
 
Pamukkale – Castelul de Bumbac - Valea râului Mendres din regiunea egeană este o despicătură lungă. Din această cauză, din loc în loc, se întâlnesc izvoare calde. Aceste ape limpezi, cu o temperatură de 33°C curg împrăştiind reziduri de calciu si emanând bioxid de carbon. Pietrele pe care curg se albesc, pe măsură ce apa lasă în urma ei rezidurile. Această câmpie albă se află în Valea Curuksu.
Râul, al cărui nume era în antichitate Lycos, trece printre câmpuri de bumbac şi întâlneşte râul Mendres, care delimitează partea de vest a câmpiei. În partea de sud se înalţă muntele Babadag; la sud-est se poate vedea muntele Honoz, cunoscut în istorie sub numele de Muntele Cadmos.
Pamukkale, unde se intersectează drumurile venind din Tralles - îndreptându-se spre Marea Mediterană - şi Sardes a suferit de-a lungul istoriei o serie de cutremure care au distrus oraşul. Aceste catastrofe naturale au dus la modificarea cursului izvoarelor, făcând din bioxidul de carbon un potenţial pericol. 
De exemplu, "gaura Djin" aflată sub templul lui Apollo este unul dintre locurile în care se poate observa existenţa acestui efect. Păsările care zboară înăuntrul acesteia, mor. Preoţii antici se foloseau de aerul curat care se află în anumite puncte pentru a intra acolo împreună cu animalele şi pentru a ieşi apoi nevătămaţi, triumfători.
 Pamukkale, mângâiat mereu de briză, este astăzi un centru de terapie pentru oamenii care caută remedii pentru diversele lor boli.
întineri pielea umană.

Aphrodisias – vă invităm să vă bucuraţi de incredibila bogăţie istorică precum şi cea a peisajului natural, unde putem regăsi toate tonurile de verde în grădinile de măslini care înconjoară oraşul Afroditei – oraşul a primit acest nume după numele zeiţei Afrodita, ale cărei origini datează din perioada hitiţiilor şi frigienilor. Multe dintre caracteristicile Afroditei sunt asemănătoare cu ale zeiţei Artemis dar nu o putem compara cu Afrodita grecilor. Oraşul a cunoscut o perioadă înfloritoare în timpul romanilor. Chiar şi după apariţia creştinismului va rămâne un centru important al păgânilor. În perioada bizantină, devine reşedinţa episcopului de Caria. Când oraşul Afroditei a fost cucerit de către turci a primit numele Geyre, cu siguranţă o deformare a numelui Caria. În zilele noastre oraşul nu este vizitat numai pentru priveliştea frumoasă pe care o oferă ci şi pentru bogăţia sculpturilor cu care este împodobit oraşul.

Parcul naţional Dilek - este locul ideal, pentru a scăpa de agitaţia şi zgomotul oraşului, pentru a petrece o după-amiază liniştită în Parcul Naţional Dilek, localizat la o distanţă de 30 km de Kuşadasi şi la doar 1-2 km distanţă de insula grecească Samos. În anul 1966 a fost luat sub protecţia statului şi declarat Parc Naţional. Se întinde pe o suprafaţă de 11,012 hectare. Cel mai înalt vârf al peninsulei având 1237 m. Fauna şi flora sunt extrem de bogate; peninsula ne întâmpină cu un climat mediteranean; este interzis să faceţi picnic sau barbeque. În apropiere sunt câteva zone amenajate pentru picnic precum şi mici plaje amenajate pentru vizitatori. Cu toate aceste frumuseţi putem spune că Parcul din Dilek este un loc desprins parcă dintr-un basm.

Bodrum – sejururi individuale

Hotel Serhan, 3*
Hotel Salmakis Beach Resort & Spa, 4*
Hotel Bodrum Princess Deluxe Resort, 5*
Hotel Kempinski Barbaros Bay, 5*
Hotel Rixos Bodrum, 5*
Hotel Marmara Bodrum, 5*

 

Bodrum – curse charter